Poezie

POEZIA

E poezia locul meu ascuns,
De nepătruns cetate pentru răi.
E iarăşi iarnă, sună zurgalăi
Şi de la tine n-am niciun răspuns.

Ţi-am scris vreo două topuri de poeme
Pe care singură nu le-ai citit.
În care lume vei fi pribegit
Tu etalon al dragostei supreme?

Doar Cel de Sus mă poate pedepsi
Că te-am iubit cu mintea mea ciudată,
În viaţa mea tu nu eşti la erată
Ci doar temei în verbul a iubi.

A nins de mult pe tâmpla sprijinită
Pe marginea unei berjere vechi.
Privesc Carpaţii, creste neperechi
Şi-ngandur timpul dragoste doinită.

Mai am hârtie şi mai am cerneală
Doar timp nu ştiu cât mai mi-e dat să fiu
Şi simt profund că trebuie să-ţi scriu:
Oricât de plină viaţa ar fi goală

Fără iubire, fără reverii.
Eu încă te iubesc, fie ce-o fi!