A fost odată ca niciodată un băiat care După ce a crescu a început să se lupte Cu sine și orice făcea nu reușea să se Oprească era îngrozitor și ajunsese neom Ba chiar se și îmbolnăvi și urmară 12 ani De noapte și neguri până când într-o zi Întâlni niște medici care îi făcură o injecție Timp de patru ani și tot coșmarul se termină Acum nu se mai lupta cu sine însuși nici nu Se mai gândea la așa ceva acum gândurile lui Erau întrutotul gândurile Bibliei și era fericit Așa bolnav și disprețuit ca David cum era Acum pe acoperișul lumii a dat de lumină Oricine inferior chiar și doctorii ce l-au salvat Un sentiment ciudat de parcă e singur pe lume Cu Dumnezeu cu Dumnezeu cu Dumnezeu.