Mi-e forța imn, iar sufletul mi-e cor ce cântă-n patru voci o luptă sfântă, când aripi albe mi se frâng în zbor, scot pene de oțel ce îmi cuvântâ: Ridica-te și luptă! Prind demonii de coarne printre gânduri, voința-mi este siș, pieptul mi-e stâncă, pași grei mă duc prin zecile de rânduri al luptelor străvechi ce stau la pândâ. Și mă indeamnă: Ridică-te și luptă! Ridic toiagul peste umbre de-amintiri ce bântuie prin surele lagune, a minții ce mă plimbă prin trăiri curtate de curajul de a-mi spune: Ridică-te și luptă! Duc lupta printre aripi ce îmi zbor, prin hoarde de săgeți ce vor a frânge, puterea ce-mi șoptește: - Azi n-am să mor, doar demonii vor lăcrima astăzi cu sânge... Tu doar, ridică-te și luptă! Ridică-te și luptă!