Nu sunt spectatori surzi sau orbi Când ritualul începe Când încep să mă curăţ de dragoste... De sacrificii vechi, de umbre sfinte, De îngeri, de demoni Şi mai ales de oameni. Am rămas în genunchi Şi am pus urechea pe pământul ud Cu mâinile legate la spate Am început să ascult... Şoaptele albe ce-mi descriu cerurile goale Şi blesteme, incantaţii, Ale raiului păcate, Pe care dansam în semicercuri... Amuzante vorbe ce s-aud în noapte, Peste sufletul cald noaptea-ncet răsare... Îmi curge o lacrimă roşie Din ochiul gri al inimii înjunghiate... I s-au şters amintirile toate, A uitat ce s-a-ntâmplat De dragostea inutilă s-a curăţat... Ritual împlinit! Vremurile au început d-atunci a curge Şi parcă am îmbătrânit un pic Am început să prind rădăcini, Doar sufletul nu mi-a-ncolţit... ...L-au scos şi l-au aruncat Ca pe un fruct uscat... Nebunii toţi au început să râdă Când m-am ridicat la cer În formă de stejar... Un copac solitar Aruncat pe câmp în bătaie de vânturi Şi udat cu inimi Din care au fost stoarse Toate iubirile împlinite. Doar aşa am înfrunzit în primăvară...
sâmbătă, 31 mai 2025