„Fă, bădiţă, piatra-n zece La ist mal curând de-i trece, Că suntem de soi român. Nu suntem de neam păgân. Despică Dunărea-n două, Să facem dragoste nouă, Colea-n umbra istor nuci Pe braţe-mi să mi te culci Să facem dragoste dulci. Bădiţă, la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Şi-i găsi două nuiele Să durezi vâsle din ele”. „Face-oi, puică, cum mă-nveţi, Face-oi luntre şi lopeţi Să despic Dunărea-n două, Când a ieşi lună nouă”. Iată soarele-a apus, Crai nou se iveşte sus. Mândrul trage din lopată, Trece Dunărea îndată, Iese-n valea înflorită, Vede puica adormită, S-o deştepte-i vine milă, Că-i gingaşă; că-i copilă. Să o lase-i vine dor, C-are faţa de bujor. „Scoală, puică, să mă vezi, Să mă vezi şi să nu crezi.” „Ai venit, ursitul meu? Noroci te-ar Dumnezeu! Vină-n braţe, vin’, bădiţă, Să-ţi dau miere din guriţă, Miere de floare de tei, De-i gusta-o să tot cei.”
sâmbătă, 19 aprilie 2025