Îmi latră ziua a blesteme, deschide noaptea guri de lup, atâtea răni se-ascund în trup, să curgă sângele se teme. E clipa marilor extreme când cerul în bucâți îl rup și latră ziua a blesteme, iar noaptea cască guri de lup. Se zbate viața în dileme, emoții mor, dureri erup, pe cine astăzi să mai cheme rănitul, trecătorul trup, când ziua latră a blesteme? adina v. 19.07.2019