Îngenunchez în fața ta stăpâne Eu cel urât și cel hulit de toți Poporul tău este pierdut prin lume Iar dacii tăi, astăzi sunt lași și hoți Cum poți privi în timpul care trece Ferecat tăcut în piatra răbdătoare Ne mușcă lupi străini de prin hotare Căci lupii noștri astăzi sunt doar câini De ce nu curg în piatră lacrimi De ce tu taci când, noi încet murim Suntem puțini stăpâne și pribegi Suntem străini în țara ce-o iubim Ne cumpără în piețe ca pe vite Plătindu-ne zâmbind cu-a lor trufie Surori ce s-au pierdut în pat străin Și frați ce-și vând mândria pe robie Ne storc stăpâne ultima sudoare Furându-ne chiar dreptul de-a trăi Cetăți nu mai avem, nici arme Și ne târâm ca șobolanii zi de zi Libertatea-m dat-o pe altare Închinându-ne la zei răzbunători, haini Zamolxis ne-a abandonat se pare Iar Lupul Alb ne e și el străin Nici de legende noi nu avem știre Le-am dat uitării, crezând că-s de prisos Se-nvârte-al tău popor ca oaia-n stână Și dau din coadă ca javrele la os Îți mor urmașii, străjer în crucea lumii Se sting încet cu capul lor plecat Cui să mai cer pios o izbăvire Când chiar și tu, se pare, ne-ai uitat!
sâmbătă, 31 mai 2025