RUGĂCIUNE Când m-a trimis în lume Dumnezeu Nu mi-a dat şi manualul de utilizare a vieţii Astfel încât am fost obligat Să folosesc butoanele fără să ştiu ce înseamnă Semnele desenate pe scoarţa cerebrală. Am apăsat butonul iubirii Şi m-am trezit că irosesc iubirea prin parcuri, priciuri şi paturi Fără să înţeleg câte secunde se pierd dacă iubirea este irosită. Am păcătuit mult Doamne irosind iubirea! Apoi am apăsat butonul iubirii aproapelui şi o vreme nu am înţeles nimic. Iubirea pentru aproapele meu se risipea în bănuţi aruncaţi în cutii de tablă Şi zgomotul durerii adunate în acele cutii nu l-am auzit deşi am surzit mult mai târziu. Poate că doar butonul iubirii pentru natură a fost mai bine folosit pentru că Iubind munţii m-am topit în stâncile pe care m-am căţărat Şi acolo în piatră am simţit iubirea pentru pământ. Îmi spun uneori că doar de acolo din munţi am reuşit să salvez iubirea pentru fiinţa pereche Pentru că am spălat o mică parte din păcatele comise în apa izvoarelor Iar memoria picăturilor de apă m-a scăpat de amintirile ce mă ruşinau uneori, Poate nu suficient de des. Doamne, când mă gândesc la toate păcatele mele mă întreb de ce încă mă iubeşti? De ce mă laşi să mai iubesc viaţa când multă vreme am risipit cu atât largheţe clipele ei? Şi atunci înţeleg Doamne că iubeşti toate fiinţele tale pentru că ne-ai făcut cu dragoste Pentru ceea ce faci. De aceea Doamne, câtă vreme vei vrea să mă mai laşi pe aici Am să fac şi eu totul cu dragoste. Pentru cei de lângă mine dar şi pentru cei ce sunt în aproapele meu, Pentru natura pe care ne-ai dat-o să o folosim fără să o stricăm Ceea ce nu înţelegem decât târziu. Iată de ce, când mă vei chema înapoi, Iartă Doamne toate greşelile mele.
sâmbătă, 31 mai 2025