Un Leu, voind să facă război în toiul verii, Îşi întruni divanul, trimise ofiţerii, Cerând să vie grabnic de peste tot jivinele. Şi toate-i declarară, chiar blajinele, Că vor lupta, viteze. Iar cele necesare Le-or duce Elefanţii pe toate în spinare Şi vor trăsni, în luptă, cu trompa din înalturi; Iar Urşii, veteranii, sunt straşnici la asalturi. Şi Vulpile, stratege, n-or şovăi nici pic, Ci vor lupta şi ele, cu spor, prin şiretlic Şi ceata de Maimuţe, prin pozne şi prin salturi, Va prinde foarte bine distrând pe inamic… – Doar Iepurii, Măgarii, eu cer să fie scoşi, Că ultimii-s prea trântori şi primii prea fricoşi… Îşi dete cu părerea un sfetnic, nu ştiu care. – Ba nu! grăieşte Leul. Ştiu eu de ce-s în stare: Din Iepuri fac ştafete Şi din măgari trompete! Nu-i nimeni de prisos, când ştii să-l pui La treabă, după firea şi darurile lui.
sâmbătă, 19 aprilie 2025