Când se lasă înserarea dup’-un soare arzător Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud În lumina-i estompată te privesc și nu te-aud M-a hipnotizat privirea ta de-un verde crud. Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm. E răcoare și e bine, ea de mine se lipește Cu o floare la ureche dulci cuvinte îmi soptește Ne retragem în pridvor - chiar mă și zorește: Vine repede cu mine, cine mă iubește! Vara, seara-i alinare pentru orice supărare Un prilej de întâlnire pentr-o sărutare Și un țap la o terasă, presărat cu sare: Dacă-l sorbi cu-a ta iubită, dragostea nu moare!
sâmbătă, 31 mai 2025