Un fluturaș se ridică-n cerul înstelat Căutând asiduu, sfânta stea a iubirii, Este dorul meu chinuit și însetat, După amor fierbinte și gustul fericirii. El zboară din greu prin ploaie și vânt, Spre zâna cea visată, ce frumos lucește, Nu-i pasă că-i departe de pământ, Îi place de ea, în taină o dorește. Oare acum, am dat de ea? De acea căldură sufletească, De dragoste, de steaua mea, Ce gingaș o să mă încălzească? Dar am greșit, îmi pare rău, Și cad în beznă distrus foarte, Mi-ai ars aripile, mă prăbuşesc în hău Găsind nu dragoste, ci moarte.