Te naști cu dragostea în tine și din priviri o înțelegi, iar din cuvintele-ți puține, devin cândva și fraze-ntregi. Tânjești la dragoste o viață, tu vrei s-o dai și la străini, dar sufletul multe învață, pe drumul presărat cu spini. Trăiești cu dragostea în tine, crezând că ai destinu-n mâini, dar clipele sunt prea puține, din sclavi nu devenim stăpâni. Traiești cu dragoste, ți-e bine, o porti în piept, prin ea mai crești și-atunci când pleci doar ea te ține, chiar dacă mâine, nu mai ești. Trăiești cu dragostea în tine, ce sună-ades a poezie, te-ntrebi ce îți mai aparține, când vine toamna cea târzie. Cum dragostea n-are o lege, ce-a fost prea mult, azi e puțin, când omul n-o mai înțelege, s-ar judeca cu-al său destin. Odată toate-s amintire și tot ce-ai vrut, s-a dus de ieri, rămai cu-o lacrimă-n privire, suflet deschis, spre nicăieri.
sâmbătă, 31 mai 2025