În zilele-astea, s-a răcit iubirea, Mai cade câte-un strop pe un' te miri - Tot mai străină este omenirea De simțul autenticei iubiri... Își face loc tot mai feroce ura, Inundă inimi fără Dumnezeu, Vedem cu ochiul liber viitura - Băltește-n suflete și-atârnă greu... Dar stropii de iubire încă pică Din streașina credinței în Hristos, Căci dragostea, de ură, n-are frică Și ce-i urât transformă în frumos. Și unde pică, stropul e minune Și face cât iubirea ca întreg, Iar cel iubit oricând îți poate spune Că-n dragoste-orice lacrimi ți se șterg! Da, stropii de iubire n-au să moară, Vor dăinui și după acest veac Și-n suflet dacă-un picur se strecoară, Va crește, iar iubirea-ți va fi leac!
sâmbătă, 31 mai 2025