Tu, suflet nomad de poet în luptă cu Viaţa, pictezi pe al inimii şevalet iubirea de oameni şi de frumos. Rătăceşti fără odihnă printre galaxii Şi, în lumile de tine plăsmuite, Aprinzi lumini de focuri vii. Trăieşti intens orice moment, dar îţi vine uneori să plângi când revii în prezent şi simţi durerea clipelor ce curg. Totuşi, Viaţa este minunată. Şi, chiar de sunt dureri pe lumea asta, Tu ia aminte: Luptătorii nu plâng niciodată!
sâmbătă, 31 mai 2025