Suprema-mi Dorinţă Ce-mi doresc eu mie-n prag de veşnicie O! Doamne Isuse, să-mi dai din belşug, Harul Tău cel mare, gând sfânt, bucurie, Şi-o viaţă preasfântă, sub ducele-Ţi jug Să Te-aud vorbindu-mi în flăcări de rug! Cugetări superbe, strânse în fapte bune Pentru acei ce sufăr şi-azi sunt oropsiţi, Un tezaur sacru, din Cuvânt de-a spune Să-l seamăn, să-mpart, la toţi cei trudiţi Ce aşteaptă-n lacrimi, spre-a fi izbăviţi. Şi ca o mireasmă, de viaţă-nspre viaţă În lumea cea largă, vreau mereu să fiu, Prin văi şi deşerturi, cu neguri şi ceaţă Să-nalţ sus făclia, când drumu-i pustiu Să luminez calea, când nu-i prea târziu. Din scumpa comoară, a Marii împliniri, Ce sus la Golgota, Tu-ntins-ai pe cruce, Tot mai mult să ardă prin dulci străluciri Dragostea cea sfântă, în susurul dulce Ca viaţa cea veşnică cei sinceri s-apuce. Pe drumul cu spini, cu gropi şi hârtoape Să merg cu veşti bune, la toţi cei ce pier, Să-i scot spre liman, din volburi de ape Nădejdea sublimă, s-o-ndrept către cer, Către cetatea sublimă ca punct de reper. Sa duc vestea bună, a comorii dăruită La toţi cei de-aproape şi cei de departe, Prin lacrimi s-audă, lumea ce-i pierdută Cuvântul cel veşnic, ce acum se-mparte Şi la care-orcine,-n har sfânt are parte. La jertfa Ta mare de pe-al Gologtei deal Să chem pe oricine ce bâjbâie-n noapte, Să nu uit nicicând, cel mai scump ideal, Şi s-accept lucrând, ale Duhului şoapte Căci lanurile-s albe şi toate sunt coapte. Suprema-mi dorinţă s-o trăiesc împlinită În Iubirea eternă, pentru slava-I în glorie, Căci Dragostea sfântă, S-a lăsat jertfită Pecete veşnică, pentru-a omului memorie Ce-şi scrie prin fapte, alternanta-i istorie. Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025