Se lasa din nou noaptea peste Campia Turzii Si peste coama casei o stea mai cade iar, E liniste in aer, dar ce ciudat se-aude In noapte, la Campia, morminte cand tresar... Sa mergem, deci, cu totii la Manastirea Dealu, Sa intrebam Carpatii, de n-au vazut trecand Dinspre Campia Turzii spre Manastirea Dealu Un om cu calu-n spume si capul la oablanc. L-a atarnat acolo, cum isi atarna traista Taranul care merge la lupta de la plug, Ca nu mai are vreme sa-si vada nici nevasta, Nici macar s-o intrebe daca cei mici mai plang. Dar ce avere-ascunde capu' acelui care, De buna voie-l duce ca piesa de muzeu, La inceput de secoli, la Manastirea Dealu Intre icoane sfinte in loc de Dumnezeu? Sa asezam urechea pe lespedea de piatra, Sa intelegem fapta celui ce s-a jertfit, Drept simbol peste veacuri pentru viata noastra, Pentru lumina noastra luptand, iubind, murind. Se lasa din nou noaptea peste Campia Turzii Si peste coama casei o stea mai cade iar, E liniste in aer, dar ce ciudat se-aude In noapte, la Campia, morminte cand tresar...