Un tanar si o doamna Merg incet,se tin de mana si isi vorbesc cu mult drag, Pe aleile cu flori si sub poale de castani, Se privesc adesea-n ochi si cu al vorbelor sirag Un tanar si cu o doamna ….diferenta ceva ani! Se leagana usurel pasul lor sub clar de luna Se vede ca-s fericiti, fiind iarasi impreuna. El o prinde de misloc si o saruta pe frunte Ea tacuta il priveste ,vorba vrand sa ii asculte! Un barbat tanar si-o doamne merg pe strazi imbratisati Mana-n mana,ochi in ochi si de iubire furati Nu mai vad si n-au habar de nimic ce-i inconjoara Sunt asa de fericit de parca nu merg ci zboara! Adanciti in lumea lor, prinsi de-ai dragostei fiori N-au habar si nu le pasa ,de tarzii trecatori, Care trec pe langa ei si la vale si in sus Ce-i privesc si le zambesc far-avea ceva de spus! Se opresc si-si trag suflarea, ingreunata de drag Asezati,imbratisati stau pe-o banca intr-un parc Si isi soptesc la ureche vorbe despre-un dor pribeag Ce le-a furat linistea si-ale lumii ,,ziduri sparg,,! Si se tin mai strans in brate ,el doamnei mangaie sanul Si ii jura fastacit c-o iubeste ca nebunul..! Si ca-n fiecare seara inainte sa-l ia somnul Nu uita sa multumeasca pentru dragoste lui ,, Domnul,,. Ei impart dureri si doruri ,unul catre celalalt Multumind la Dumnezeu ca au sufletul inalt… Si ca-n inimi au iubire, cat au floari pe ei salcamii Si-au puteri nebanuite sa n-asculte gura lumii! Amintirile-i unesc si ii fac sa se doreasca Desi stiu c-a lor iubire e putin cam nefireasca Da-i de Dumnezeu lasata ,de el e ingaduita De aceea-s impreuna si de ei este traita! Cu privirile fragile spun lumi ca se iubesc Fericiti traiesc momentul,dupa doi ani se-ntalnesc Si-n curand se vor desparte,nu sti nimeni pana cand Insa amandoi vor duce iubirea-n suflet si-n gand. Viata lor e o poveste,o nuvela, un roman Ce-mpreuna le traesc zi de zi si an de an, Se despart si se unesc cand le e ingaduit Cand Dumnezeu va decide ca ceasul iar le-a venit! Timpul insa trece-n goana de-aia ei traiesc cu foc Scurta clipa de traire insa si frumosul joc Intre un tanar si-o doamna ce nu aud gura lumii Pentru ca lor le-a fost dat ….sa traiasca ca NEBUNII! Insa-n nebunia lor ei traiesc nu se prefac Nu asculta gura lumii si nici jocul nu il fac, Isi traiesc propria viata stiind ca este viata lor Si traind in libertate le este mult mai usor…. Iar celor ce nu le place ei ar vrea sa lase-un sfat: Iubiti nu mai suferiti ca nu faceti vr-un pacat Caci iubirea pe pamant tot Dumnezeu a lasat Suferind nu costruiti,al smereniei palat! Daca-ati sti sa va iubiti fericiti ati fi in toate Si precis n-ati mai gandi nici o clipa catre moarte, Fetele v-ar rade-n soare,sufletele ar radia Pe pamantu-ntregii lumi doar iubirea ar prima. Versuri, Kessy Ellys Nycollas