Valoarea Crucii Sus, pe dealul Golgotei, din lemn o cruce Tatăl, din iubire Şi-a-nălţat; Ea e-un monument, care aminte va aduce Omului, că e răscumpărat. De la ea, s-a răspândit în spaţii confirmarea Că prezenţa Sa e iubitoare, Dragostea Şi-a întregit prin jertfă afirmarea: Viaţa, veşnică-i biruitoare! Crucea, este argumentul Dragostei sublime Cel, ce-a uimit Universul, De aceea, toate lumile celeste ce Îi aparţine, În lumina ei văd şi reversul. De la ea, a răsunat, străbătând prin Galaxii Strigătul de moarte: ,,S-a sfârşit!’’ De la ea s-a-mprăştiat, Dragostea în raze vii, Arătând cât omul este de iubit. De la ea sinistru s-a tras clopotul de moarte Pentru Lucifer, răsculătorul, Când la strigătul cel grav, a intrat în noapte, Şi-n mormânt Mântuitorul. Crucea! Ea fost şi este, şarpele de-aramă Ridicat de Moise în pustie; Ea, de douăzeci de veacuri mereu cheamă Pe acei cu dor de veşnicie. Fiindc-atât de mult, a iubit Dumnezeu lumea Că pe singurul Lui Fiu L-a dat, Dragostea ce-a sacră, ea în veci va rămânea, Obiect de studiu şi de meditat. Flavius Laurian Duverna