Vorbește-mi de dragoste, risipitorule, nu te mai ascunde în adâncul tăcerilor vinovate. Sparge toate oglinzile care te mint... aunci când strigi: ” n-am fost decât o apă ce-a curs neîncetat într-un vaier, într-un timp al nimănui. * Întoarceți privirea spre mine, ca-tr-un rit... și lasă-mă să te-aduc la liman, acolo unde diminețile întreabă de tine și toate poveștile de iubire se răsfață în fiecare oază și gând însorit. * Vorbește-mi de dragoste, risipitorule, nu mai alerga prin ploile uitate de soare. Dansează cu zânele ierbii prin luminișuri și lunci, și poate atunci ( de nu-i tărziu)vei înțelege de ce iubirea nu moare și doar tu te ascuzi (timorat) atunci când ora argintată te curtează. * Vino, risipitorule, în praguri ce se-aprind... când înserează.