- De ziua ta, copilă răsfățată, Pe umeri lasă-ți părul despletit, Pe frunte să-ți anini o nestemată Că ești minunea care-a răsărit În veacu-acesta, ca împărăteasă A celor ce sătui de elegii Au așteptat cuminţi o floare-aleasă Să-i vindece de dor, de astenii, Și la-nceput de vară, ca-ntr-o joacă, Să le ofere tainic un sărut Când noaptea către ziuă se apleacă, Iar luna pare un argonaut. - De ziua ta, copil poznaș din fire, Zâmbește mult, că anii pentru noi Au stat pe loc și-n ochii tăi safire Mai deapănă poveștile-napoi. Noi ne-am jucat cu vraja pe-ndelete Și am sorbit magia din pocal, Dar pot să-ți spun că mi-e la fel de sete Și calul meu se-adapă tot cu jar. Tot fiica mumei mele-ntunecate Din inima pădurii sunt și-acum, Dar sufletul mi-e rupt pe jumătate De nu-mi zâmbești atunci când treci pe drum. Ioan Grigoraș & Liliana Trif
sâmbătă, 31 mai 2025