- Pe drumul meu nu mai zăresc tristețe, Sunt numai ochii tăi și praf din stele, În noaptea caldă niște santinele, Când retrăiesc a doua tinerețe. Te-am regăsit, deși erai cu mine, Petală albă, plină de mistere, Cu buzele aprinse de plăcere, În părul tău, sclipiri diamantine. Ai în surâs numai acuratețe, Tu nu te scalzi în ape infidele Și dacă vântu-mi suflă iar în vele Simt că trăiesc a doua tinerețe. - Eram aici, în pragul primăverii Sădeam un vis în rana unei flori, Priveam cu-ngrijorare către nori Şi te-aşteptam pân’ la căderea serii. Pe lacul de smarald păşeam încet Oglinda lui nu tresărea, când eu Pe zare desenam un curcubeu. Tu unde rătăceai, printr-un sonet? Pe-o graniţă de vers necunoscut, Atins de vrajă şi de frumuseţe? De ce-mi vorbeşti de-a doua tinereţe Când prima e abia la început? Ioan Grigoraș & Liliana Trif Din volumul Ești poezia sufletului meu - Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014