Aburi calzi din doruri.

Aburi calzi din doruri.

Visul îmi vorbeşte-n şoapte.
Suflarea-mi se revarsă lin,
de parcă-ar fi un peregrin,
ce rătăceşte-ncet prin noapte.

Trăirile se mişcă-n braţe,
sub pleoape ochi călătoresc,
sub talpa stângă-mi lenevesc,
cărări ce vor să se înalțe.

Un colţ de lună atârnat,
de cuibul fulgilor de nea,
pe cerul unei nopţi dormea,
de carul mare luminat.

Îmi curg alene din pahar,
doar aburi calzi din doruri,
pe aripi, visele în zboruri,
spre dimineţi, încet, dispar.