Adună-mă cu buzele nopţii şi cu vorbele ei şi apoi calculează-te pe tine până la doi, spunea femeia așezându-se peste somnul meu. Tocmai expir al doilea număr, deschide gura să cresc în tine ramură de trandafir înlăuntrul altei ramuri de trandafir, spunea ea. Desfă-ţi somnul în nesfârșite fășii de mătase şi catifea în care să mă prind ca într-o plasă de peşte. Cu mine de vânt recalculează-te. Ah, am strigat înmugurind prin somn de parcă ceream ajutor, aud cifra 2 din cifra 1 cum se rupe şi creste în trupul meu de pământ pe o margine abruptă de nor.