După-o noapte lungă, neagră, ce acum s-a isprăvit, Dintre dealuri se ridică soarele cel mult iubit, Radiind lumina-i lină peste-ntregul peisaj Şi trezind totul la viaţă, ca-într-o lume de miraj. Florile din adormire capul înspre cer ridică, Scuturându-se de rouă, care de pe frunze pică Pe covorul moale, verde, aşternut peste pământ, Ţesut din fire de iarbă de al verii dulce vânt. O albină hărnicuţă s-a sculat de dimineaţă Şi-a plecat cu o găleată de miere, s-o vândă-n piaţă; După-un firicel de iarbă o furnică face baie Într-un stropicel de rouă ce-a căzut de pe o floare. Regimentul de albine, la poruncă de regină, A plecat la vânătoare de polen, într-o grădină, Iar o gâză supărată că din somn a fost trezită O ceartă fără temei pe o soră rătăcită. Jos, la umbra unui crin, un trântor se odihneşte Îmbătat de mireasma ce-n aer se răspândeşte. Totu-n jur tresaltă vesel, totul se scaldă-n lumină: Dimineaţa prevesteşte o zi caldă şi senină. Din albumul "Ghiduşii de adolescent" - 10 februarie 1985 -
sâmbătă, 31 mai 2025