Ai fost cândva...

Ai fost cândva plin de putere sfântă
Şi Duhul Lui te însoţea mereu,
Dar n-ai vegheat! N-ai mai rămas pe Stâncă
Şi-acum eşti obosit şi-ţi este greu.

Cu florile luminii-adevărate
Ai fost împodobit de Dumnezeu...
Dar ai schimbat acele nestemate
Pe lumea care te-a orbit, mereu.

Ai fost cândva un pom cu roade sfinte
Plin de putere, plin de Harul Lui,
Dar n-ai vegheat şi n-ai luat aminte
Că-n dragostea Lui trebuie să rămâi.

Să poţi răzbi prin val şi prin furtună
Când cel rău luptă mai neobosit,
Să te desprindă din Cereasca, Mână
Şi-n valuri şi furtuni să fi lovit..

Îţi spui în taina nopţii ce se-aşează
Parcă mai mult pe inimă şi-n gând:
"Eu ştiu că Domnul Vieţii mă veghează
Mult nu mai este.. va veni curând..

De-ar răsări azi florile iubirii
În sufletul meu trist, descurajat,
De mi-ar surâde iarăşi trandafirii
Să-mi spui Isuse că nu m-ai uitat,

Chiar dacă inima este bolnavă
Şi rece, Doamne.. poate-s lepădat..
Şi-n Lanul Tău acum mă văd doar pleavă..
Doar spune-mi.. spune-mi că nu m-ai uitat.."

În noapte rece care te-nconjoară
Se-aude-un susur blând, venind de sus,
Şi un fior iar face să tresară
Inima ta... E Glasul lui Isus:

"Iubita Mea... ascultă... Eu sunt Tată!
Cu tine-am fost de la-nceput,să ştii.
Te văd.. tu eşti Mireasă Mea curată
Ce o voi duce-n cer, în veşnicii..

Eu îţi cunosc şi gândul şi trăirea
Şi ştiu că dragostea ţi s-a răcit.
Adu-ţi aminte: cum ţi-a fost iubirea
În piept.. când fericită M-ai primit?

Te-ntoarce iar la dragostea curată
Pe Stânca Vieţii de-acum să rămâi,
Nu-mi voi aduce-aminte niciodată
C-ai părăsit iubirea cea dintâi..

Te voi lua mereu, mereu de mână
Din valul lumii te voi izbăvi,
Şi fi-vom veşnicia, împreună
Acolo unde-s numai bucurii.."

26.07.2018