Într-o zi a căzut o sămânță din cer, și-a-ncolțit, și-a crescut, și-a-nflorit mai târziu, și nimic nu era decât floarea mai viu, mai frumos, mai firav, cu parfumul mister. Își făcuseră drum, ca să-l simtă, destui fabricanți de parfum, negustorii chemați cu aromele noi să devină bogați, căci se simt ca un vis cum prin lumea lor nu-i. Ar fi vrut să culeagă o floare, măcar, să îi simtă aroma, să vadă cum e o petală a ei, o fărâmă din ce a venit pe Pământ din Regatul Stelar. Ei au tot încercat, dar niciunul, nicicând, n-a putut să o ia și să plece cu ea, nici s-o prindă în mâini, nici să-i simtă acea pâlpâire de foc prin arome trecând. Așteptau împrejur. Așteptau și sperau să se-ntâmple ceva, să apară un vânt, unei flori să îi dea un sfârșit pe Pământ, dar când ziua trecea, ele-n ceruri urcau.
marți, 6 mai 2025