N-am crezut de e poveste, ori pe bune s-a-ntâmplat, Dar asear’ primii o veste, cică s-ar fi anunţat La teve și prin ziare, urlă-ntregul cartier, Că s-ar da la fiecare câte-o primă de șomer, Orișicărui mucalit, ce-a frecat ridiche, praz, Şi-n timp ce s-a odihnit, a mai ars și niște gaz, Tuturor acelor care, constituţional, cum zic, Fără vreo discriminare, au produs mai mult nimic, Şi doar tre’ să dovedești, chestuine cam nasoală, Că n-ai fost și nici nu ești un șomer pe caz de boală, Numa dacă,-n special, ai făcut-o rău de oaie, Ajungând din tribunal ca un fraier la pârnaie, Dar și-atunci, de scrii o carte, după cum ai tu dambla, Doar cu poze colorate, prima, cică s-ar dubla! Chiar mai mult, de ai cumva și vreo două condamnări, Prima, nene, s-ar tripla…de le ai cu suspendări! Iar de ești milionar, tre’ să vii, ca om cinstit, Doar c-un martor ocular ce-a văzut că n-ai ciordit, Vile, case și merţane, dacă nu le-ai declarat, Mai iei patru milioane, din motiv că ai uitat, Plus, de ai și-un doctorat plagiat, cum nu am eu, Fără să fi terminat facultate sau liceu… Noua lege e sublimă, menţionând, lucru normal, Să mai iei ȋncă o primă, și de intelectual! Astfel că, de-aseară, eu, ȋmi bat capul, calculez, Să mă ierte Dumnezeu, nici bătut nu mă-ncadrez! Că, nu-i vorba de mardei, ce nu pot a ȋnţelege, Pentru cin’ papucii mei, a fost dată-această lege?! Ȋnsă, cum sunt norocos, stând la rând la compensate, Auzii pe-alt curios, ȋntrebând de lege, frate, Să ȋi spună c-un oftat, suspinând, madam Florica: “La noi ȋncă nu s-a dat…s-a dat numa-n Tanganika”. Valeriu Cercel