Am rătăcit ades` pe-a vieții cale, să te ating când mă cuprind dorințe, să-ți dăruiesc un viscol de petale și lacrimi pline de făgăduințe. Să te ating când se întorc cocorii, în lumini de speranțe cu suflarea, tristețea să ți-o ștreg, apoi și norii, din suflet pentr-o clipă, depărtarea. Am rătăcit ades` pe-a vieții cale, să mă întorc când mă curpind dorințe, în viscolul ce îmi cuprinde jalea și-n drumul plin de-atâtea neputințe… Autor, Mihail Janto