Priveşti bizar la clipe,-n scrumiere, Zvâcniri de bronz sculptează pe obraz. În somn îţi mângâi visul, ştiu că-i treaz Purtând cortegiul verii care piere… Dar timpul nu adoarme nicidecum Sub troiţe de frunze, ci-n cădere Trezeşte siluete efemere, Chiar dacă simţi că toamna-i nu-ştiu–cum, Prin vise, fum si foi ai dezertat… Ţi-am spus că înc-o frunză-a mai căzut Pe-acelaşi drum ce calea ţi-a-nchinat? Mereu în toamna-aceea am crezut! Iar azi, prin ochii tăi am revăzut Cum anii trec prin noi, treptat-treptat.
sâmbătă, 31 mai 2025