Pe cer înfrigurate, in toamna târzie, Stelele dârdâie in licăriri de globuri, Iar vântul se-noadă-n frânturi de simfonie Și liliecii-ciorchine fac de planton in scorburi In două pere din pom, doarme lin compotul Și-n plăcinta din cuptor, mirosul bun dansează, E timpul să ne scoatem din dulap capotul, Când pădurea-n arămiu pletele-și pictează... Ca un bătrân ce-și absoarbe fumul din pipă, Focul mocnește din vreascuri in cămin, Peste noi, adânciți in fotoliu, se disipă Căldura unei veri la umbra unui pin In mine toamna își face iar culcuș, Pe pieptul tău, cu must, se varsă via, Eu sunt ca o vioară fără arcuș, Tu, pe cerul nopții, îți termini simfonia Nimica se logodește cu mai nimic Într-o smintită lume de nebuni, In cinstea noastră paharul îl ridic! ...Și in cinstea florilor de pruni...
marți, 6 mai 2025