- Ce dacă plouă iarăși și toamna ne îmbie Să ne desfacem patul și dezbrăcați de haine În așternuturi calde, pătrunși de poezie, Să penetrăm spre noapte în centrul unei taine? Al nostru e misterul și drumul spre-nălțare Că atingând nirvana vom trece spre lumină Și vom gusta din ansă ca pe-o eliberare Învățătura sacră și lacrima divină. Ne contopim, iubito, în flux de energie Să ne pătrundem tandru atomii din stamine Că ce-i al tău de veacuri mi se cuvine mie Și tot ce-mi curge-n vene e numai pentru tine. - Ne-au iscodit prelaţii, dar timpul ni se-nchină, Căutătorii de perle-n abisurile vieţii, Am regăsit cărarea ce duce spre lumină, Transcendental străbatem cu inima pereţii Ce ne despart, când vremea ne ţine la distanţă, Ne penetrăm coconul doar cu credinţa pură Că undeva în lume, lipsit de importanţă, Minutul stă de strajă cu lacăte la gură. În cartea vieţii toamna întoarce pagini scrise Cu sângele albastru al mustului din vie, Port aurul iubirii în palmele deschise Și ce-i al tău de veacuri mi se cuvine mie. Ioan Grigoraș & Liliana Trif