Au trecut!

A trecut!...A trecut pe ulițe răvășite
Un Moș Crăciun, bătrân și obosit,
Iar renii, cu copitele rănite,
Sleiți, in noroaie s-au oprit...

Au trecut (?) cam triști colindătorii
Într-un Crăciun gri și vlăguit,
Ploaia, un brânci, a dat ninsorii,
Tușind un vânt prelung și răgușit...

A trecut și bucuria efemeră
A darului desfăcut in noaptea măreață,
Dorit și ne'mplinit, ca o himeră,
Riduri adânci, dăltuind pe față!

Peste pom, încet, se așterne praful,
Străbunii din morminte, ne plâng cu jale
Cum an de an privim, infirmi, la jaful
Tradițiilor și obiceiurilor universale!...

Au trecut!...că toate-s trecătoare...
Și-am tăcut!...ne-colindând!...
Ce sărbători...amare!
(Și alte-câte?...Și până când?!)