Singuratatea... în Ajunul de Crăciun

Singurătatea... în  Ajunul de Crăciun

Singurătatea, bat-o vina,                    
Știe ea când se exprimă,                     
Astăzi nu-i caut pricina,                      
Dar ne stoarce, ne deprimă.               

Își alege păcătoasa                            
Omul ros de suferință,                       
Când vrea ea își scoate coasa,            
Și n-o face din conștiință.                   

Ne trăznește, când ne doare,            
N-are milă, n-are mamă ,                  
Calcă lacrima-n picioare                   
Să participe la dramă.                         

Astăzi iar a râs de mine,                    
M-a prins iar singur acasă,                
Însă începănd de mâine            
Am să-i trag scărboasei plasă.            

O desfid și am s-o refuz,                      
Doar nu-i ea un bun imun,                   
Singurătatea-i un abuz...                     
În Ajunul de Crăciun.               

Autor: Gabriel Stănciulescu