Crăciun de neuitat 1 ... (Vom asculta colinde În noaptea de Crăciun Și-n brațe te voi prinde Când stele s-or aprinde Șoapte dulci să-ți spun!) 2 ... O, cât e cerul de adânc, Câte stele el cuprinde Și-n Crăciunul cel curând, Miliarde va aprinde! ... Din câte cerul va aprinde, Poate sute, poate mii, Vor cădea pe la copii, Ca să cânte ei, colinde! ... Dar miliarde se aprind, Și toate cele ce rămân, Vor fi, în noaptea de Crăciun, Dulcele nostru colind! ... Iar din toate care cad, Unele vor poposi În sufletu-ţi frumos şi cald Și-n tine vor străluci! 3 ... Mi-e dor să văd din nou zăpezi, Ce-acoperă pământul, Cât cuprinde-apoi să vezi Troiene strânse în grămezi Ce le aduce vântul! ... În cameră să fie cald, Noi să privim peste zăpezi Steluțele din cer cum cad Și se așează-ncet în brad, Strălucind în ochii-ți verzi! ... Iar în lumina lunii, slabă, Cât ne vor cuprinde ochii Toată îndinderea cea albă, Noaptea, ne pară mai degrabă Dans cu zâne-n albe rochii! ... Și noaptea plină de mister, Când fulgii de nea se depun Plutind în vânt, sclipind în ger, Ne spune: timpu-i efemer, Păstrați în voi acest Crăciun!
joi, 15 mai 2025