De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni. Şi-n priveliştea bogată Sus pe culme, jos pe drum, Iarna palidă-şi arată Plăzmuirile de fum. Somnul revărsat în fire, Gerul sfânt al Bobotezii A-nchegat argint subţire Peste faldurii zăpezii Şi, legând în gheaţă stropii, Bura care-n aer joacă A ţesut pe barba popii Fire lungi de promoroacă. Bolta sură ca cenuşa, Codrii vineţi – dorm adânc. Sună numai căldăruşa Atârnată de oblânc. Bate Surul din potcoavă Drum de iarnă, fără spor, Calcă rar şi cu zăbavă Lunecuşuri de pripor. Şi-n tăcerea care creşte, Adâncit ca-ntr-o visare, Popa când şi când şopteşte Legănându-se călare… Scutură din treacăt salbe, Reci podoabe care mint, Surpă bolţi de ramuri albe Cu portaluri de argint. Lângă drum bătut de sănii Unde malul stă să cadă, Vede urme de dihănii Înstelate pe zăpadă. Iar pe culmea unei creste, Ameţit de zare multă, Strânge frâul fără veste Şi-mpietrit pe cal ascultă. Nici o şoaptă… nici un ropot… Numai din adâncuri sure Vine vuiet lung de clopot Peste-ntinderi de pădure… Lung îi sună în ureche, Pe când el cu grijă scoate Pântecoasă ploscă veche Din desaga de la spate. Şi cu plosca ridicată, Zugrăvit pe cerul gol, Popa capătă deodată Măreţie de simbol. Colo-n vale, unde drumul Taie luminişuri rare, Printre plopi se vede fumul Hanului din Vadul-Mare. Calul, vesel, simte locul Şi s-abate scurt din cale, – C-a-nvăţat şi dobitocul Patima sfinţiei-sale… Iar hangiţa iese-n uşă, Bucuroasă de câştig. Ochii-i râd spre căldăruşă: – Frig, părinte? – Straşnic frig!
sâmbătă, 19 aprilie 2025