Troleibuzul şapte-şase Mi se insinuase Obsesiv, furibund În gând şi-n buzunarele Eului rătăcitor Adunând la fiecare haltă de dor şi de căutare Parteneri de conversaţie şi colegi de suflet agăţat în cui Era parte a mea, eram parte a lui Şi era aşa de cald, aşa de bine! Mai bine ca o plimbare-n bateau-mouche (Schimbasem Parisul pe-altul, mic Nu mă-ncurca nimic, dar chiar nimic) Şi îmi scriam dulce, pe geamul lui aburit Ecuaţia vieţii, timpul pierit… Desigur, mai erau şi opriri Cam lungi, ce e drept – suspendări în trăiri Dar era bine, era aşa frumos, Mai bine chiar ca o plimbare pe jos (Uitasem de tot Bucureştiul, de lume, Trăiam ca un rege, ca un lord fără nume) 76-le mi se insinuase-n sânge Ca o poezie cadenţată, dulce, Zi şi noapte mă urma în gând Un totem de toamnă tremurând, În bătaia vântului trecând Şi era aşa de cald, aşa de bine! Astăzi, toate astea sunt trecut Vechiul meu amic a dispărut Sub a trecerii chemare să învie Cimitirul de maşini e-aproape, Ca la o aruncătură de pleoape. Sufletu-mi aleargă înapoi Ne’ncetat ‘cercând să se adape Din izvorul clipelor trecute În zadar dorit reinventate Pe vecie poate chiar pierdute
sâmbătă, 31 mai 2025