Biruinţa-n Legământ Când cerul sfânt ai părăsit Şi ai venit pe-acest pământ, Isuse, Doamne,-ai împlinit De veacuri ce era întocmit. Un plan făcut cu legământ! Te-ai umilit, şi-n întrupare Ca şi-om la fire-ai devenit, Să poţi plăti răscumpărare Prin Jertfa, cea salvatoare Pentru o lume, ce-ai zidit. Şi pentru întreaga omenire Ce-a căpătat cerescul har, N-a fost mai bună plănuire În opera-Ţi, pentru zidire De cât jertfirea, la Calvar. O poartă astfel, ai deschis, Cu preţul vieţii, de salvare, Ca din nou omu-n paradis Să-şi vadă marele său vis, Să guste-a harului favoare. L-ai readus, iarăşi la viaţă Din greul blestem şi păcat, Ca să poată, să stea-n faţă Nu ascuns de nori şi ceaţă Pe veci pierdut ca vinovat. Să ştie că-n iubirea sfântă Tu-ai suportat a lui dureri, N-ai alungat inima-nfrântă Şi nu ai rupt trestia frântă Stând apăsată sub poveri. Căci numai marea biruinţă În Ghetsimani şi la Calvar, A pus pecetea-n suferinţă Prin cea mai mare umilinţă Peste al morţii, crud hotar. Şi-astfel, Stăpân pe înviere Ai demonstrat, în Univers, Prin slava sfântă şi putere Cum că păcatul jertfe cere, Pentru c-astfel să fie şters! Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025