La bradul de crăciun privind, Cu luminițe colorate; Lacrimi îmi curg împodobind, Ideea de eternitate. Crenguțele i le ating cu grijă, Și-agăț pe ele tot ce-i mai frumos; Mirosul de rășină-mi dă emoții, Mă simt din nou copilul care-am fost. Copiii mei acum m-animă, Emoția împărtășind și ei; Însă aș vrea pentru o clipă, Să fiu cu bradul, numai eu. În noaptea de Crăciun, privind spre brad, Din plâns nu mă mai pot opri; Când toată lumea s-a culcat, Sub brad așez pachete mari cu jucării. Luminile din brad le-aprind Privind parcă spre infinit, Și regăsindu-L pe Iisus În fiecare dintre noi.
joi, 15 mai 2025