Am fost, preasfinte, într-o cruciadă în țări păgâne – cum le ziceți voi – și multe trupuri am făcut să cadă în anii tineri, dați pe un război. V-am ascultat dorințele “creștine” și vorbele cu care ne-ați mințit, dar știu acum și nu mă pot abține să nu vă spun, de răni acoperit, că voi ați fost șacalii, profitorii, voi, ce aveți un singur ideal: puterea! – iar cuvintele notorii sunt doar un fals discurs teologal. Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea v-ascultă, boi “cucernici” fără duh! căci le greu să vadă-n în voi micimea când le-arătați nimicul din văzduh. Acei “păgâni” aveau, și ei, un suflet, erau ca noi, aveau un dumnezeu, dar, ce știți voi ce-nseamnă un răsuflet, de nu e de creștin sau de evreu. Am fost, preasfinte, într-o cruciadă căci voi m-ați îndreptat spre un păcat pe care vi-l dau vouă ca dovadă că tot ce-ați vrut să fac, am blestemat. Eu mi-am ales o cale de lumină și port în suflet al iubirii crez. Ce spuneți voi, e strâmb și nu alină durerile din lume. Eu cutez.