este prea frig în astă toamnă prea plâng cuvintele în cer care te caută pe tine în pâlpâiri de stele care pier orașul acesta ce nu doarme de multă ploaie care doare luminile ce duc însingurarea să lase urme pe trotuare și cum tac miei ascunși în locuri sfinte în crucile de la hotar și ce mai strigă disperarea în vocea falsă de samsar se aude zgomot de caleașcă ascunsă în vremurile trecute privesc pe stradă,nu te văd doar umbre triste și trecute văd casnicele ce se plâng de trecuta viață irosită tu ești departe și nu văd de prea mult cer trecut prin sită ce pot să am în acest burg decât o amintire îngropată cum ochii tăi ce se ascund în ademeniri de altă fată și trupul tău ascuns în piatră nemișcătoare și tăcută mă cheamă să cad în păcat în astă lume netrecută trec suflete pe lângă mine cu flori mirositoare spre mormânt și trupul meu încet mă doare mă pipăi și parcă numai sunt este prea frig în astă toamnă până și pietrele șoptesc despre caleașca părăsită trasă de caii albaștri ce au coborât din cer!
sâmbătă, 31 mai 2025