Când luna îşi aşterne beteala-i de lumină Peste pământul aspru şi veşnic zbuciumat, Când stelele se scaldă în noaptea cea senină Şi strălucesc mai tare ca firul de smarald, Când noaptea-mi este sfetnic în boală şi-n suspine Privesc stelele toate.. Mă-ntreb în noapte, zi, Când oare, Tu, Isuse, ai să te-nduri de mine, La inima-mi plăpândă.. când oare vei veni? Când tot ce mă-nconjoară, respiră liniştirea Aud un susur blând.. Oare cine vorbeşte? Ridic atuncea Doamne, spre Tine, iar privirea Iar Duhul Tău la mine, în suflet se opreşte... Şoptesc luceferi, stele, înveşmântate-n Slavă Că timp mult nu mai este! Isus va reveni... O! Taci şi mai aşteaptă, inima mea, bolnavă, Căci vine! Vine Isus! El, Medic din vecii! Să-ţi faci din Domnul Slavei, un sfetnic pe cărare Şi să nu-ţi spui durerea copile, nimănui! Căci numai Domnul Isus îţi va da vindecare Puterea Izbăvirii e doar în Mâna Lui! Când fraţii tăi de cruce îţi spun că n-ai credinţă Dac-ai avea... şi astăzi. Isus te-ar vindeca... Tu n-asculta! Căci Domnul cunoaşte-a ta fiinţă Dar are o lucrare şi-un plan în viaţa ta! Să nu descurajezi nicicând pe a ta cale Chiar dacă mergi cu lacrimi şi inima ţi-e grea... Curând vei lăsa totul.. în a durerii vale Şi vindecat de toate, în ceruri vei umbla!
duminică, 22 iunie 2025