O, Doamne, ajuns la vatră mea-napoi După ce slugă am fost la cei fără de milă, Cutremutat privesc cum totu-i doar noroi Și-n cuibul meu e frig, iar viața mi-e umilă. Din visul cel frumos am doar furie oarbă Văzând în jur capcane și fiare ascunse-n ele, Mânia mă îneacă, căci lupu-și râde-n barbă Și plănuiește-n taină să-mi ia alt rând de piele. Curg lacrimi în șuvoi și sufletu-mi inundă, Neputincios tot strig cu disperare-n glas, Trezește-te române, că brazda se cufundă Nu sta parcă în transă, clădește-ți alt făgaș! Tu nu-ți uita strămoșii că vei avea povară Și grijă mare poartă la munți, păduri, livezi, Cu tricolor-n mâini păzește această țară, Că de-ai să fii vasal și spiritul ți-l pierzi. Închină-te și poartă cu cinste a ta cruce, Ascultă ruga-n munți rostită de asceți, Fii solidar și luptă când țara-i la răscruce Nu o lăsa lui Iuda si-a corbilor șireți. Ia seama cum pământul se zbuciumă-ntristat, Iar cerul lăcrimează văzând numai durere, Ridică-te din neguri, nu te lăsa-njugat, Ci fă ținutul ăsta în tine să mai spere!
sâmbătă, 31 mai 2025