Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene, de sprâncene pământene, lungi, pieziș-răsăritene. Dragă-mi este dragostea, soarele din an în veac, dragostea ce poartă-n ea moarte-ades și-ades un leac. Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o șoaptă. Dragă-mi este dragostea care zice: nu și da. Dragă-mi este dragostea, mare face inima, mare pe cât lumea-zare, mică pe cât lacrima. Dragă-mi este dragostea care face stea și stea din pământurile noastre - prin poienile albastre. Sângele își știe visul. Dragă-mi este dragostea cu-nălțimile și-abisul și cu ce mai are-n ea. Dragă-mi este dragostea - locului nu pot s-o țin, căci frumsețea ei dispare în frumsețile-i ce vin. Dragă-mi este dragostea, dragă uneori furtuna și-un păcat pe care-l arde pe la miezul nopții luna. Din aleanul trupului sufletul se naște. Dragă-mi este dragostea ce de ani mă paște. Dragostea ne-o țină zeii, să ne-ncânte funigeii ca urzeala inului firele destinului.
sâmbătă, 19 aprilie 2025