Nedreptul la recurs

Urs

Nedreptul la recurs
...
Trăim între comod și util.
Și în fundal, se aude subtil,
Un prohod.
Pentru că viața comodă-i atât:
Drumul spre eșafod.
Inutil și urât!
...
Călăul așteaptă,
Așteaptă călăul comanda cea dreaptă
Apoi lovește subtil,
Banal atac de cord.
Dureros, dar util.
Lumea-și cântă propriul prohod.
Iar vântul împrăștie praful
Și ce alb rămâne cearșaful!
...
Neputând a fi rod, omul comod
Și inutil, merge subtil spre eșafod.
Ce albastru e cerul și inutil efemerul!
Degeaba cerem drept la recurs,
Când timpul nostru s-a scurs!