Nu știu cum să-mi Încep Discursul inept... Iubesc Mi-e dor Disper Nu mai știu Dacă trăiesc... În amintiri si realități Paralele mă perind, Ca prin niște Pagini pe care le-am citit cândva În neamintirea mea... Iluzii neîntâmplate, Iubiri pierdute, Prietenii sufocate De timpi, de orgolii, De frustrări nedescărcate... Și frici...frici multe Mă cutremură... De ieri, de azi, De nicăieri, Frici care mă orbesc Sau mă întărâtă să Cred sau să Mă îndoiesc De mine, de lume, Și de viața mea toată... Speranțe de care mă agăț Sau prăbușiri în Care mă mint că mă Înalț... Și doare Doare atât de mult Lipsa unui cuvânt, Neînțelesul unui Gând Sau simțământul destrămat În tăceri...în tăceri mii, Care mă fărâmă încet, încet, În fluturi mici cu aripi argintii... Adresez scrisoarea asta Cuiva care poate a trecut Pe aici... ...bilet de tăcere Și de întoarcere la sine... Și-ntr-o literă se-ascund atât De multe strofe nevăzute... Iar inima mea, vai, Câte a scris pe pereții din care Nu putea să evadeze... Iar dacă plânsul meu ar cădea In vid, Câtă ploaie s-ar întoarce în cerul ei... Și câți timpi petrecuți cu mine Am cărat în spate... Și câtă singurătate... Și parcă m-am constrâns prea Mult... Și parcă am uitat de mine... Vioară tăcută plângând În pustiu... Nu știu cum să-mi Sfârșesc Discursul inept... Iubesc Mi-e dor Disper Nu mai știu Dacă trăiesc...
sâmbătă, 9 august 2025