Suflările tale sunt moi şi calde, inima îmi răvăşeşte gândul că pot înflori în ninsoarea ta. Copilăria mea umblă desculţă în freamătul nins al iernii şi lumea o iubeşte. Iubesc ninsoarea asta... Ce vină are iarna, că înfloresc în ninsoarea ta? Suntem între cer şi ninsoare, suflările tale albe îmi încălzesc braţele de fildeș. Am scos din cufărul de ninsori păpuşa. Ne cântă despre ghioceii mai tineri ca noi care ne-au înflorit tâmplele, eu îi şoptesc ceva, un basm despre luceafărul care umbla desculţ prin praful de stele. Nu mai schimba povestea, îmi zise, e iarnă! Şi lasă-mă să cobor încet, să alerg prin zăpezile anotimpului; sunt moi şi calde în ninsoarea ta.
sâmbătă, 31 mai 2025