Ceasul meu nu mai măsoară timpul. Zilele mele se trăiesc în ani-lumină până la îngerii Domnului, Iar nopţile în doruri către zile. Inima începe să-mi bată credinţă, nu sânge gol. Respir câmpul magnetic al Sublimului pol cu pol… Pe sub constelaţia Scorpionului trece în zbor o secundă - Mă întreb care din ele are coada mai veninoasă… ? Dar întrebarea mea e doar o joacă de-a spaţio-temporalitatea, Pentru că oricum nu-mi pasă! Mă-ncalţ cu Nemurire şi mai alerg o rundă… Ochiul meu stâng se zbate nesuperstiţios, Iar rumoarea lumii se înghesuie învinsă Într-un pocal ruginit… Până acum am crezut că am iubit, Dar acum ştiu că Iubirea se circumscrie exponenţial, numai la Infinit!
sâmbătă, 31 mai 2025