Cele cinci minute ale Sufletului mă Traversează rar, subtil, Cu întreruperi De voci și Răscruci de delir... Mă apropii de mine Însămi și Mă privesc- redusă La tăceri, Ca o reflecție Venită de nicăieri. De întrebări nu Mai e loc, Nici de dureri... Încremenit, Spațiul în sine S-a topit, Căutându-se în Efemer Nestingherit.... Uitat în granițele sale, Apusul mi l-am zidit Într-o culoare De tablou în care adineauri Parcă m-am rătăcit... Și totul e mai clar ca Niciodată, Sau poate în timp Rămas-am suspendată- Ca o notă muzicală Lipsită de emoții sau Portativ... Port cu mine Timpul. În cele cinci colțuri Ale sufletului, Sunt, poate, pe cale Să-mi alcătuiesc, Timid, Infinitul...
sâmbătă, 31 mai 2025