Chiar dac-ar fi să strâng în suflet parfumul florilor de mai, Nicicând Isuse, al meu umblet nu ar lăsa parfum de Rai… Chiar dac-ar fi să-mi port durerea pe calea vieţii, mulţumind, La Tine gasesc mângâierea şi trec prin viata doar cantand! Şi dac-ar fi să-mi zdrobeşti vasul şi-n mii, bucăţi să se destrame, E pentru că, în taină, pasul,vrei să mi-l ţii curat pe Cale! Şi dacă păşesc prin durere iar vasu-mi este sfărâmat, Doar Tu esti a mea mângaiere si mă inveti zborul spre-nalt! Căci eu port lacrimi şi suspine,durere-n trupul pământesc… Dar cât de bine-i lângă Tine,gustând din Harul Tau ceresc! Eu sânt ţărâna trecătoare,un fir de praf,Nainta Ta Iar Tu, a cerului splendoare ce m-a salvat la Golgota! Cu Harul Tău şi cu Iubire,împodobeşte-mi viaţa mea! Când vei veni, o Sfinte Mire,să pot ieşi naintea Ta, Să pot, la sfintele-Ţi picioare să-mi las durere şi zdrobiri… Purtate-n viaţa călătoare,cu mii de lacrimi în priviri! Plânsul nu ţine-o veşnicie aici, pe-acest pământ străin… Veni-va zi de Bucurie,când voi pleca de-aici! Amin!
sâmbătă, 31 mai 2025