Citație

Primit-ai, VIAȚĂ, prin mandat chemarea
la tribunal să te prezinți îndat’?
Căci clipa e să-ți judecăm trădarea,
c-ai renunțat la propriul tău combat.

N-am să te-acuz că nu mi-ai dat avere
căci temelie banul nu mi-a fost,
Nici n-aș fi vrut ca pentru-a lui putere
să te clădesc pe-un soclu fără rost.

Greșeli au fost și ai făcut destule
când ai pătat cu sânge al tău brici
căci ai tăiat speranța la rotule
să nu ajungă pe al meu prichici.

Balanța ai setat-o iluzoriu,
iar talerul cerinței l-ai întins
să-l umplu c-un tribut cominatoriu
unui destin pe care l-am pretins.

În talerul cu așteptări firave
ai pus doar praf din repetatul vis
în care șlefuitele-ți voroave
îmi prezentau că totul mi-e permis.

Când ai văzut că acul nu se-așază
pe-un echilibru socotit firesc,
mi-ai dat la schimb a poeziei oază
drept pentru care, azi, îți mulțumesc.

Ai mai trăit tăcute derapaje
pe drumul hărăzit de zeități,
Te-ai mai blocat în zeci de-ambuteiaje
la margini de necaz și-absurdități.

Dar am privit la raza de lumină
ce mă-ndemna să urc dintr-un absurd,
de pânza ta-celesta etamină
să mă agăț cu-al sufletului zburd.

Mi-ai tot întins prin tainice simboluri
o scenă din Speranța în destin
că fi-voi un regizor peste roluri
fără să joc un rol de cabotin.

Erori au fost în tainica trăire
cu care ai jucat impusul rol,
Drept pentru care, fără izgonire, 
la piept îți încălzesc tot ce e gol.

Am să te-acuz de cea mai rea din ele:
c-ai luat decizii-n mod de dictator
când pe părinți i-ai transformat în stele
și ai lăsat în urmă numai dor.

Dar te-oi ierta de cruda-ți ingerință
că-n calea fericirii zid îmi ești,
gândind că ei s-au dus cu o dorință
să-mi lumineze tot ce tu umbrești.

Deschisă e ședința avizată
e-un tribunal ilogic, epical,
Tu ești judecător și acuzată
legați de un cordon ombilical.

Căci cine e în stare să te-acuze
de ai cedat când nu ți-a fost ușor,
că anii scurși au fost niște ecluze
umplute doar cu lacrimi și cu dor?

Doar tu vei fi în stare să te judeci
de ai greșit ori dacă ai învins!
Oricum ar fi finalul, să adjudeci
că FOCUL, peste timp, nu -ți va fi stins.